“Hoinar pe marile sudului” – e un titlu de carte ascunsa undeva, in
amintirile copilariei. Am citit in ea povestea unui marinar solitar care
ratacea pe mari si oceane, la bordul unui mic velier. N-am retinut mare lucru din aventurile autorului care, fireste, era un barbat plinut
spre burtos, purta tricou marinaresc, avea barba si – nu mai stiu exact
- pare-se ca fuma pipa. Am impresia ca avusese de-a face cu niste
pirati si ca, la un moment dat, a luat la bord o femeie despre care pot
sa bag mana in foc ca era frumoasa si ca l-a sedus. In fine, nu mai stiu exact daca asa scrie acolo sau ce spun aici sunt doar clisee inoculate de-a lungul timpului din filme sau din alte carti. In schimb, ce mi-a
ramas intiparit foarte bine in minte este pasiunea cu care vorbea barbatul acela
despre mica lui corabie. O iubea mult, mai mult decat pe un harem
de femei adunat din toate porturile lumii! O iubea ca pe propria lui
viata, harazita de destin sa pluteasca pe valuri ghidandu-se dupa
stelele Carului Mare. Iubirea lui avea un cod greu de descifrat pentru
neinitiatii care n-au vazut niciodata o corabie adevarata. Mai tarziu,
intr-o vara, am descifrat o farama din codul acela: eram la
Constanta, de Ziua Marinei, iar printre navele de lupta scoase la
exercitii demonstrative s-a strecurat, la un moment dat, naluca unei
corabii cu panze. Am privit-o si mi s-a facut pofta sa fiu si eu marinar,
macar un pic, cat sa ajung pana la Istanbul, sa vad din varful
catargului Palatul Dolmabahce, cu poarta lui aurita, langa care
acostau sultanii, dupa care sa cobor pe punte, sa preiau carma si sa
ma intrec cu delfinii pana inapoi, in portul Constantei.
Trio Grigoriu – Marinarii
Poate povestea despre care spui sau poate si una din cartile copilariei noastre, Toate panzele sus, si filme, cate si mai cate filme cu corabii, marinari si corsari… atatea aventuri, atatea dorinti de libertate pentru fiecare fiinta… o corabie ca o corabie, dar cred ca cel mai important e dorul asta de duca pe ape, iar personajul asta despre care spui tu e lupul marilor care si-a faurit propria corabie, propria iubire. asta e mai mult decat a modela o femeie si a o face a ta… pai corabia te duce mereu in alta si alta lume a libertatii, a eliberarii de uscat, de lumea care nu te intelege… e tot dorul de apa a marinarului. cati dintre noi nu am vrea sa mergem pana la Bosfor, macar… cata frumusete. Felicitari pentru ce scrii!
multumesc inca o data pentru aprecieri