Chiar şi în ritmul nebun al lumii de azi poţi găsi liniştea unei constelaţii în ochii unui copil care râde. Lasă-i inocenţa să-ţi pătrundă privirea obosită, iar anii se vor topi şi un pic din universul lui va fi al tău, măcar atât cât să simţi pe vârful limbii gustul magic al copilăriei.
[...] plâng o biată vrăbiuţă Căzută prizonieră-n casă, Să-nham dulăi la săniuţă Şi să nu simt iarna [...]
[...] plâng o biată vrăbiuţă Căzută prizonieră-n casă, Să-nham dulăi la săniuţă Şi să nu simt iarna [...]