Toamna galbenă miroase a gutui, vrăbiile se pregătesc să guste din iarnă, iar cineva a savurat o cafea, alintându-şi căuşul palmelor cu paharul cald. Atât!
P.S. Ştiu, povestea nu e idilică ci doar banală. A se observa, totuşi, originile ei profund româneşti: paharul de plastic nu a sfârşit acolo unde îi e locul, adică la coş!
Acest articol a fost scris pe vineri, octombrie 22nd, 2010 la 11:35 AM şi este înscris în Uncategorized. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Esti un romantic incurabil , lasa paharul ca se intampla chiar si in vestul civilizat cateodata!