Iarna pe ulita

Pana acum, la mijloc de februarie, iarna asta a fost iarna cu adevarat, cum n-am mai avut de multi ani. A fost iarna ca-n povestile bunicilor, cu zapada troienita pana la ulucile gardurilor. A fost iarna pe ulita, ca-n poeziile lui Alecsandri, dar parca i-a lipsit ceva. Senzatia asta m-a urmarit de la ninsoarea din decembrie, iar acum cateva zile, in drum spre casa, mi-am dat seama despre ce-i vorba: strazile cartierului meu nu mai sunt impanzite de copii cu sanii, asa cum erau acum 20 de ani, pe vremea copilariei mele, imediat cum o pojghita de zapada se lipea de caldaram. Subjugati de jocurile pe calculator, copiii de azi ignora jocurile generatiei noastre. De fapt, noi, cu totii, ne lasam infasurati in aceasta magie efemera a cip-urilor din plastic care schimba mersul lumii cu o viteza de neinchipuit. Peste doua-trei generatii, probabil ca oamenii calare pe cai putere vor sti doar din poze cum aratau saniile trase de cai. De aceea, ma bucur ca am surprins cadrul de mai sus, inainte de Craciunul 2009, intr-un sat brailean. Candva, ar putea fi o imagine de poveste…