Aripi

Acum vreo 20 de ani, un copil cu minte putina incerca sa vaneze turturele si gugustiuci cu prastia. O limba de pantof si o fasie de cauciuc decupata dintr-o camera de bicicleta erau arma lui, iar ca scop suprem avea pofta de a manca o pasare fripta in protap de nuiele, cum facea Rahan din benzile desenate. Manat de acest vis marunt, farama de om se pusese pe treaba. Cum vedea o turturica sau un gugustiuc pe antena de televizor infipta langa hornul casei, trimitea o ploaie de pietricele in vazduh. De fiecare data, insa, tinta ramanea neatinsa. Ba, uneori, inainte de a-si lua zborul, dadea
drumul unui gainat, ca o bezea de ramas bun pentru orgoliul imbufnat al vanatorului mititel.