Amazoana din priviri

Sfarsit de februarie, intr-o podgorie cu spalieri de lemn aliniati cu rigoare militara, pe o colina mangaiata bland de soarele rosu al asfintitului. Printre randuri, lucratorii romani pregatesc via pentru noul an de rod. Muncesc cu sarg, motivati de un salariu frumos. Sunt multumiti si isi permit o mica pauza, petrecand cu privirea mirajul femeii ce trece pe aleea dintre vii strunind elegant si calm un cal cu coama de matase. S-au obisnuit cu astfel de scene suficient de mult
incat sa reuseasca sa se abtina de la comentarii. Doar privesc, se bucura ca au avut parte de o zi insorita si se intorc la munca lor platita decent.

Stiu, veti spune ca o asemenea situatie nu este posibila in Romania de azi. Poate candva, intr-un viitor indepartat… Eu va spun ca este o intamplare autentica si contemporana, dintr-o tara perfect normala. Evident, nu e vorba de Romania ci de Germania.