Demult, cand primavara nu incepea cu kitsch-uri din plastic, martisorul era un snur din doua fire impletite. Unul alb, ca din zapada rece, altul rosu, scos din fierbinteala lunii lui Cuptor. Oamenii isi reaminteau, in pragul primaverii, ca iarna e facuta sa vina dupa vara, iar vara invinge intotdeauna frigul iernii.
Nu mai poate sti nimeni foarte sigur ce a spus prima femeie cand primul barbat s-a gandit sa-i lege un martisor de incheietura mainii. E foarte posibil sa fi zambit, inseninandu-i ziua aceluia care incerca sa-i dea de inteles ca nu vede rostul vietii fara ea, chiar daca Dumnezeu a facut-o si fierbinte ca un vulcan, si rece ca o farama de gheata.
Florentin Coman. Imagini si cuvinte 