Dincolo

Daca nu priveai atent, nici nu observai franghia care-l tinea atarnat de creanga aceea a unui copac pitic. Atat de mic era copacul, incat omul a trebuit sa stea in genunchi pentru a-i reusi prinsoarea cu moartea, cand instinctul de supravietuire i-a spus „N-ai cum sa ma invingi”, iar el, bantuit de demonii cine stie carei neputinte, a raspuns
indarjit „Pui pariu?”. De data asta, vointa lui, batjocorita altadata de incercarile vietii, s-a impus, iar trupul parasit de suflet a ramas ingenuncheat, sub cerul plumburiu si rece.
Marturisesc ca e prima data cand am vazut un spanzurat inca necoborat din funie, in cei peste zece ani de cand lucrez ca reporter. Priveam cum politistii fac masuratori, cautand indicii despre o eventuala crima. Vorbeau oarecum impasibili cu omul de la Morga, care astepta cu targa pregatita, iar in tot acest zgomot de fundal, al vietii ce-si continua imperturbabil cursul, ma intrebam ce-o fi facand sinucigasul in lumea de dincolo. Poate ca Dumnezeu il asteptase in
poarta Raiului, luandu-l parinteste dupa umar si linistindu-l „Gata, acum esti cu Mine. Uita ce-ai indurat pe Pamant si bucura-te de lumina Mea”. Sau poate doar l-a asteptat in prag, iar cand a vrut sa intre, l-a oprit, mustrand-ul bland „De ce te-ai grabit? De ce n-ai asteptat sa te chem Eu? Iti cladisem o scara din rautatile lumii, trebuia sa mai ai
rabdare. Acum nu te mai pot primi, intelegi, nu?”. Iar usa Raiului s-a inchis si sufletul s-a grabit inapoi, pe dara tot mai difuza de lumina, incercand sa reintre  in trup cu aceeasi disperare cu care se chinuise putin mai inainte sa iasa. Poate ca auzea in jur discutiile politistilor si cliket-ul aparatelor foto declansate insistent de reporteri si se mira ca nimeni nu mai ia in seama zbaterile sale. Apoi, intr-o clipa de final, poate ca a simtit pe spate mana rece a Intunericului si i-a auzit vocea suierand metalic: „Destul, hai sa mergem. Acum esti al meu”, iar sufletul spanzuratului a tacut, strivit de nepasarea acelei glume sinistre ce i-a fost harazita ca destin.
Un fulg de zapada mi-a cazut stingher pe mana cu aparatul foto si am injurat in gand iarna care nu voia sa plece, in acea zi de 8 martie.