Duel

Bosumflata ca un copil razgaiat, primavara sta picior peste picior pe canapeaua anotimpurilor si fumeaza cu nerv o tigara din foi de zambile si lacramioare, retinandu-si egoist rasuflarea cu aroma de zefir, in loc sa-i spuna iernii verde in fata ca a venit timpul sa se dea laoparte. Ce-a patit, stie doar timpul…

Gura sloboda a lumii i-a soptit vantului ca exact el, timpul, ar fi de vina. Cica, in loc sa-i ofere, galanton, bratul, a mai poftit la un ultim sarut de menta rece, de pe buzele iernii.

Vantul, gura sparta, nu s-a abtinut si i-a spus timpului ce barfeste lumea. Asa ca timpul, suparat, le-a intors spatele la amandoua, lasandu-le sa se inghionteasca pentru un loc in fata. Odihnita, dupa atata somn, primvara o sa invinga fara probleme, doar ca intarzie un pic, pana ii mai trec nervii…