Miraj

Atraşi de mirajul nemuririi, oamenii îşi zidesc amintirea în cruci de piatră, minţindu-se că numele lor va dăinui peste veacuri. Dar piatra îi trădează, măcinată de vânturi şi ploi. Puţini sunt cei aleşi să rămână în legende după ce urmele paşilor lor pe Pământ se risipesc în firicele de praf.

Îi pasă oare Naturii de oamenii care au fost? Probabil că îi pasă, dar nu are timp să-i plângă. Imună la durerea lumii, Natura sădeşte permanent speranţă în muguri de viaţă nouă, fără să scoată o vorbă despre efemeritatea tinereţii.