Patimi

Gustul amar al captivităţii adună tristeţe până şi în privirile leului-prădător suprem. Când amintirile savanei sălbatice încep să i se piardă în ceaţa uitării, Regele se simte trădat de măreţia sa presupus predestinată, iar spiritul i se face mic şi fragil ca un miel dus la tăiere. Fiara redusă la tăcere priveşte spaţiul liber de dincolo de gratii şi pătimeşte mocnit, batjocorită de oamenii care i-au stricat rostul în viaţă.

Oamenii privesc ca pe un trofeu leul înfrânt. Da, oamenii îşi fac trofeu din falsele diamante ale vanităţii ignorând, uneori, chiar şi patimile îndurate de Dumnezeu pentru a-i scoate din ghearele păcatului.