Carusel

Un copil plângea, demult, fiindcă taică-său îl urcase pe un căluţ de lemn şi-l lăsase singur, iar alt copil râdea, încântat de galopul bidiviului său naravaş dar tăcut. Impasibil, fără să simtă bucuria unuia, fără să-l doară lacrimile celuilalt,

Seducţie

Am văzut, într-o zi de primăvară, câteva petale cuibărite în mâna unei femei şi cred că am înţeles de ce florile sunt eternul început din ciclul fără sfârşit al vieţii şi al morţii.

Senzatii de vara

Abia pe seara si-au dat seama ca sunt doar ei doi, el si ea, pe malul
acela verde al unui rau domol de ses. Lumina se scurgea incet
printre ramuri, inghitita de apropierea noptii, iar privirile lor se
descolaceau incet din vartejul senzatiilor de adineauri.

Paulina

Paulina si-a lasat barbatul. L-a lasat si s-a dus la altul, tot de la ea din
sat, cateva case mai incolo. N-a bagat divort fiindca nu avea de ce,
deoarece nici macar nu s-au tinut cu acte. El a luat-o dintre celelate
cinci surori, cand avea doar vreo 16 ani si sanii tari ca doi pepeni
galbeni.

Poveste cu corabii

„Hoinar pe marile sudului” – e un titlu de carte ascunsa undeva, in
amintirile copilariei. Am citit in ea povestea unui marinar solitar care
ratacea pe mari si oceane, la bordul unui mic velier.

Roşu de apus

Roşu de apus – sânge tânăr pulsând prin venele lumii noastre electrice

 ascute mirări în priviri pierdute,
de revelaţii sau efemere dorinţe,
visate în formă de lacrimi
căzute
peste micile noastre fiinte

Rataciri

Se spune ca, demult, cand era mic, taica-sau, suparat pe el din nu se mai stie ce pricina, l-ar fi trezit din somn in bataie. I-a dat cu sete, sa-l tina minte, iar el tipa, buimac, fara sa stie de ce visul pe care tocmai il visa s-a rupt in doua atat de brutal. Nenorocita intamplare i-a zidit in privire un soi de dor nebun de a fi departe de oamenii care-l inconjurau.

Mica fericire

Maica-sa, o tigancusa cu hainele murdare si sacosa incarcata cu pomeni, m-a vazut cu aparatul in mana si m-a rugat sa-l pozez. M-a rugat cu vocea aia de rezonanta joasa cu care zice de obicei „Da-mi si mie un ban!”. De data asta spunea „Fa-i si lui o poza, sefu’. Hai, fa-i si lui o poza!”. El, mic, cu pantaloni soiosi, dar incaltat cu pantofiori noi, ca de sarbatoare, statea cuminte, pe un gardut de mormant, la cativa metri de aleea cimitirului. Probabil o insotise pe pirandina la cersit, in lunea Pastelui Blajinilor, iar acum se odihnea nitel. M-am oprit si l-am fotografiat, fara vreun scop anume, mai mult ca sa scap de gura ei. Apoi m-am bucurat ca am facut-o. M-am bucurat pentru bucuria ei, a mamei care s-a luminat la fata si a alergat sa-l ia in brate si sa il sarute. Nu stiu ce gandea in momentele alea. Probabil isi
vedea copilul aparand in ziar sau la televizor, ca o mica vedeta pentru o zi. Si era fericita, o fericire sincera, de mama care se bucura pentru orice i se intampla bun copilului ei.

Lebede

 

Paienjenisul stalpilor de electricitate domina orizontul, asa cum industrializarea a ajuns sa domine lumea, in goana oamenilor dupa confort.
Impasibile, lebedele inoata cu gratie, pe bucatica lor de lac.
Impasibile? Asa pare la prima vedere, sau poate doar asa vrem noi sa credem. Cine stie cat le doare ca in locul copacilor care erau, vad acum niste gheare de metal?! Cine stie cat plang lebedele dupa padurile de altadata?! Sau poate se bucura ca au scapat de ele si pot zbura mai lejer. Cine stie ce o fi in sufletul lebedelor din ziua de azi…

Primavara

Albinele saruta primavara pe buze
sorbind din nectarul florilor de aprilie,
iar primavara se ofera albinelor zuze
scuturand in vant polen din pistile

Pomii rotunzi, gatiti in petale,
rad, gadilati de pofta de viata,
se intind din muguri si se indreapta de sale,
cu mutre de copii treziti  dimineata!