Inocenţă

În primii ani, când ne-a trimis pe calea vieţii, fireşte că Dumnezeu nu ne-a dat bani, să avem de cheltuială. Ne-a umplut în schimb sufletul cu inocenţă, una dintre comorile de nepreţuit ale lumii. Depinde de noi cât de repede o risipim, dând-o la schimb pe aroganţă, lăcomie, invidie şi alte asemenea atribute ale întunericului. 

Probabil că, la final de drum, când cercetează în sufletul fiecăruia, Dumnezeu se bucură dacă mai găseşte măcar un dram de inocenţă. „Vezi, aici ai avut tot timpul cheia raiului!”, ar putea spune El, deschizând larg porţile Luminii.

Observaţie

Ştiu, veţi spune că aşa e şi-n viaţă: răcanul se opinteşte cu furtunul, iar superiorul stă binemersi şi aşteaptă să-i vină apa la muştiuc. Să nu uităm, însă, că în cazul de faţă superiorul are marele dezavantaj că se află cel mai aproape de foc!

Revelaţie

Mama lor a murit, ucisă de braconierii care au incendiat un câmp acoperit de stuf uscat. Oameni cu suflet negru care înmulţesc întunericul din lume, braconierii… Iar întunericul i-ar fi înghiţit pe amândoi, de mici şi neajutoraţi ce erau, dacă alţi oameni nu i-ar fi găsit şi nu i-ar fi salvat, aducându-i la limanul luminii. 

A fost o întâmplare ca multe altele, pierdută în amalgamul de întâmplări al lumii. Dar, cine ştie, poate că şi creierele lor simple, de purceluşi mistreţi, au înţeles atunci că, în esenţa ei, viaţa e un dans pe muchie de cuţit al întunericului cu lumina şi al luminii cu întunericul!

Baragan, vara

Exerciţiu de imaginaţie: ce-or gândi oare personajele din imagine? Poza e făcută undeva în Bărăgan, lângă un dig. Fierte de soare, gradele din termometru o luaseră razna rău de tot! De-aia cred că, încinşi până la ultima celulă

Katiuşa

Ruşii au botezat cel mai ucigător aruncător de rachete din timpul războiului dându-i nume de femeie: Katiuşa. Cel mai popular cântec rusesc vorbeşte tot despre o femeie Katiuşa, în acorduri de balalaică

Cum ar fi

Cum ar fi să vină sfârşitul lumii în 2012? Ştiu: chestia asta cu 2012 a fost un subiect de moment, provocat de apariţia unui film hollywoodian şi uitat treptat, odată cu ieşirea acelei pelicule din atenţia publicului. Dar, totuşi, cum ar fi ca toată lumea asta, aşa cum o ştim, să dispară în neant peste doi ani? Oare neantul va împrumuta puţin din