Ce dureroasă e despărţirea, când viaţa care ţi-a dat viaţă pe Pământ e chemată la Cer! Îţi spui că Dumnezeu a întâmpinat-o dincolo de nori şi i-a aşezat mantia luminii pe umeri tămăduind-o pentru totdeauna de grijile pământeşti şi totuşi nu poţi pune zăgaz izvorului de lacrimi care îţi inundă sufletul… De ce? Pentru că te dor visele risipite odată cu inima care a încetat să bată.
Oare ce e mai dureros la bătrâneţe, faţa plină de riduri sau amintirea tinereţii pierdute şi a oamenilor care te-au părăsit rând pe rând?
S-a spus despre vara asta că va fi cea mai secetoasă din istorie dar, după cum stau lucrurile, s-ar putea să fie cea mai ploioasă din ultimul secol. Aşadar, ne-am speriat de caniculă, dar am ajuns să nu mai scăpăm de ploaie! Să n-avem grijă, totuşi: ştim cu toţii că, oricât ar fi norii de negri, soarele răzbeşte până la urmă. Tot ce putem spera este să nu vină cu sete de răzbunare şi grade prea multe în termometre…
La început de iulie 2010, Dunărea ameninţă să inunde Galaţiul şi Insula Mare a Brăilei. Pe alocuri, fluviul a reuşit să se infiltreze dincolo de diguri forţând oamenii mari să lase maşinile şi să se suie în bărci, bombănind, pentru a putea ajunge la serviciu. Copiii nu se supără: bicicletele lor nu dau doi bani pe inundaţie, din simplul motiv că nu sunt atât de complexe încât să fie în pericol să le intre apa la delcou…
Florentin Coman. Imagini si cuvinte 