Pentru cine nu ştie: peste 200 de motociclişti s-au adunat la Brăila pentru a protesta împotriva abuzului făcut de comandantul jandarmeriei locale, pe care îl acuză că a bătut câţiva bikeri pentru că l-ar fi deranjat în trafic. Marşul sutelor de motoare prin oraş a fost ca un spectacol, pentru trecătorii nimeriţi pe străzi. Pentru cine a avut răgazul să-i vadă de aproape înaintea plecării, motocicliştii înşişi au oferit un mic spectacol, prin motoare, ţinută, atitudine, comportament. Iată:
Pescuiam, în copilărie, lângă satul bunicii, cu undiţe din crăci de frasin şi plute din pană de barză. Uneori prindeam peşte, alteori nu, dar de fiecare dată mă prindea înserarea la un kilometru – doi de sat, iar pe drumul spre casă îmi mirosea a iarbă crudă şi mă însoţeau stoluri de libelule. Zburau în zig-zag şi se aşezau câte două-trei pe băţul undiţei, cât să încerc să le prind ca să le leg cu o aţă de fund şi să mă joc cu ele de-a „calul popei”. N-am reuşit niciodată să pun mâna pe vreuna. Ele erau prea iuţi, iar eu prea grăbit şi neiscusit. Acum, când mă apucă seara pe baltă şi le văd aşezându-se pe varga lansetei nu mai încerc să le prind. Doar le privesc şi îmi aduc aminte. De apusuri vechi, de peştele prăjit de bunica, de dimineţi senine şi viaţă fără griji. Nu mai încerc să le prind şi nu stiu de ce: ori pentru că ele sunt din ce în ce mai puţine, ori pentru că eu sunt din ce în ce mai cuminte…
Poate că picăturile de rouă sunt lacrimi de bucurie ale cerului pentru lumina care alungă în fiecare dimineaţă întunericul. Iar dacă zorii înving mereu noaptea, înseamnă că şi noi trebuie să găsim mereu puterea de a zâmbi!
A mai trecut o vară! Zilele se scurtează, nopţile sunt mai lungi, iar noi toţi am mai îmbătrânit cu un anotimp. E adevărat, poţi găsi multă frumuseţe în dansul lin al unei frunze galbene prinsă în jocul vântului dar, totuşi, a mai trecut o vară!
Florentin Coman. Imagini si cuvinte 
